Recenzie: Idiotul- F.M. Dostoievski

„Idiotul” din opera lui Dostoievski este printul Lev Nikolaevici Miskin care, dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, se intoarce la Sankt Petersburg unde, probabil din cauza faptului ca a fost izolat de civilizatie pentru multa vreme, vede lumea in mod diferit fata de ceilalti.

Neinteles de nimeni pentru sinceritatea pura de care da dovada, pentru comportamentul lui de a ajuta mai intai pe toata lumea si datorita epilepsiei de care suferea, primeste aceasta porecla fiind total constient de acest lucru:

„Dar ce fel de idiot e acela care isi da prea bine seama ca lumea il considera idiot?”

Fermecator in inocenta sa, atrage simpatia celor din jur si ajunge sa se ataseze de Nastasia Filippova, o femeie foarte frumoasa, si de Aglaia Ivanova, o adolescente de familie buna. Atasamentul lui fata de aceste doua persoane nu este neaparat de dragoste, ci mai degraba de compasiune, lucru care,intr-un final, il face sa sufere foarte mult.

„E cu putinta oare ca omul sa se simta cu adevarat nefericit? Dar ce importanta au necazurile si nenorocirile mele daca sunt in stare sa fiu fericit? Stiti, nu inteleg cum poate cineva trece pe langa un copac si sa nu fie fericit ca-l vede? Sa stea de vorba cu un om si sa nu fie fericit ca-l iubeste?…
Dar exista atatea lucruri minunate pe care le intalnesti la fiecare pas si pe care pana si omul cel mai decazut le gaseste minunate!”

Primind o mostenire, Miskin ramane neschimbat, dar pus fata-n fata cu cele doua femei si impins de mila, face o alegere (nu neaparat el) care va intoarce pe aproape toata lumea impotriva sa.

Romanul este foarte complex, cu multe personaje descrise uneori pana la cel mai mic detaliu, cu scene realiste si care au intorsaturi neasteptate, cu analize psihologice bine gandite… greu de inclus totul in acest rezumat.

Povestea se incheie cu sfarsitul tragic al printului, care ajunge inapoi in sanatoriu, neavand nicio sansa de a mai fi salvat dupa ce femeia care trebuia sa-i fie sotie este ucisa de „fratele lui de cruce”.

„Si chiar daca Schneider in persoana si-ar fi facut in clipa aceea aparitia din Elvetia ca sa arunce o privire la elevul si pacientul sau, atunci, amintindu-si starea in care se afla cateodata printul in primul an de tratament in Elvetia, doctorul ar fi dat descurajat din mana si, precum atunci, ar fi spus: „E idiot!” ”

Datorita faptului ca acest roman este unul dintre cele mai remarcabile opere ale lui Dostoievski, nu cred ca mai necesita o recomandare din partea mea.

Cartea o gasesti in urmatoarele magazine: