Am ales să fiu fericit!
„La școală m-au întrebat ce vreau să devin când o să fiu mare. Le-am răspuns: Fericit. Mi-au spus că nu am înțeles cerința. Eu le-am spus că ei nu înțeleg viața.” – John Lenon
Pană la urmă cred că acest lucru este ceea ce ne dorim cu toții: să fim fericiți. Este atât de simplu, și totuși cumva reușim să complicăm lucrurile, să ascundem fericirea de noi înșine și să râvnim zadarnic după ea – de obicei în altă parte.
Este exact ca și când pleci grăbit de acasă pentru a ajunge la timp la vreun eveniment și, în toată pripa asta, cauți cheia să încui ușa după tine. N-o găsești. Îți pierzi răbarea, te enervezi și începi să înjuri – de parcă asta te-ar ajuta la ceva. În cele din urmă, dai de ea și, chiar în acel moment, te apuci să râzi copios de pățania ta realizând că, inconștient, strângeai cheia chiar în palmă.
Cam așa e și cu fericirea – ești cu capul în altă parte, o cauți peste tot și dacă nu dai de ea începi să-ți pierzi răbdarea și să devii mânios. Cândva tot o găsești, însă fiasco-ul din această situație, în majoritatea cazurilor, este că nu mai ajungem să ne amuzăm de noi, nu ne dăm seama că fericirea mereu se afla în noi și era doar alegerea noastră să-i dăm drumul. Preferăm să o ținem, să o aglomerăm și să o sugrumăm atât de puternic încât, atunci când scapă și reușește cumva să se târască la suprafață, să nu mai aibă nicio vlagă – și ne întrebăm oare de ce a durat atât de puțin, de ce oare acel zâmbet părea atât de șters.
Conform dicționarului FERICIRE = stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Pare să fie esența vieții iar noi alergăm încontinuu după ea. O căutăm, iar, deseori, o confundăm cu plăcerea și ajungem să o pierdem printre vicii sau printre grămezile de gânduri, probleme și stres. Viața-i efemeră – încă puțin și conținutul clepsidrei s-a scurs. Oprește-te puțin și gândește-te bine. Indiferent că vrei sau nu, totu-i trecător iar pe lumea asta ești doar un călător. Ai un singur bilet, iar acesta – niciodată să nu uiți – este lozul tău câștigător. Șansele au fost de aproximativ 1 la 200 de milioane ca tu să prinzi un loc în această lume. Întreabă un om de știință și o să-ți confirme acest noroc. Te-ai gândit vreodată cât de norocos ești? Poate… Însă cu siguranță te uiți în jur și-i vezi și pe ceilalți. Bineînțeles, asta, în mintea ta, scade valoarea lozului câștigat mult sub nivel, uneori atât de mult încât îi spui chiar ghinion. Vezi?! Asta-i problema! Când ajungem să comparăm. Nu ne putem bucura de propriile valori sau nu le putem îmbunătății, pentru că ne concentrăm prea mult pe ale altora.
Renunță, în primul rând, la a-ți mai compara viața cu a altora și concentrează-ți energia pe propria persoană. De la ceilalți încearcă doar să înveți lucruri care-ți sunt de folos. Studiază oameni de succes, caută modele de urmat și citește cât mai mult și cât mai divers ca să-ți atribui înțelepciune și să-ți dezvolți creativitatea pentru a fi capabil să te adaptezi oricărei situații. Să fii în stare să tragi linie și să mergi mai departe, să o poți lua de la început în orice clipă. Însă toate astea nu le plăti cu moneda pe care scrie fericire. Nu o lăsa din mână! Nu merită, e mult prea valoroasă.
Cum am mai spus, viața înseamnă mișcare iar evoluția este opțională, condițiile mereu se schimbă, ori te adaptezi și-ți protejezi fericirea, ori o lași în voia sorții care nu e deloc miloasă cu cei care se lasă pradă destinului. Mereu am crezut că cel mai puternic supraviețuiește. Total fals! Nu cel puternic supraviețuiește, ci cel care se adaptează. Poți să iei cel mai puternic leu dintr-un circ sau unul ținut captiv și să-l lași în libertate. Dacă nu are dezvoltată abilitatea de a se adapta, puterea nu-l mai ajută cu nimic. O să moară de foame. Sau ia exemplul celul mai zdravăn copac cu cele mai lungi rădăcini. Poate să ningă, să plouă, să vină furtuna sau chiar să fie lovit de tornadă. E puternic, rezistă. Dar dacă primește loviturile unui topor, chiar dacă toporul este de sute de ori mai mic față de el, este doar o chestiune de timp până cedează. În viață cu toții întâlnim asemenea „topoare” de la care primim lovituri mai mici sau mai mari. Trebuie să învățăm cum să le evităm atunci când apar, cu ce scut să ne protejăm, sau cu ce arme să luptăm împotriva lor. Și nimic nu ar fi mai grandios, decât să duci această luptă însoțit de un camarad loial, iar acest tovarăș să fie însăși fericirea de pe chipul tău.
Într-adevăr, uneori este mai lejer să invocăm scuze și să ne plângem, să găsim persoane care să ne înțeleagă și să ne asculte. Aceste lucruri se pot transforma în obiceiuri și, la un moment dat, o să ne trezim că rămânem singuri. Este ceva normal. Oamenii se feresc de probleme și, mai ales, de cei care discută mereu de probleme. Mă refer la cei care o zic dintr-o perspectivă negativă și se plâng de ele. Nu de cei care le iau ca pe niște provocări. Știu, am fost acolo. Încă plătesc prețul acestor greșeli.
Dacă o să-ți lingi rănile tot timpul, acestea nu o să se cicatrizeze niciodată. Iar scuzele doar cei lași le invocă, cei care se tem să înfrunte realitatea, cei care preferă să privească viața din afara ringului. Pune-i înauntru și ai să vezi cum le tremură genunchii. Sunt speriați. Era mult mai confortabil privitul de pe scaunul din tribune. Ce caută ei acolo? După câteva zile de-i întrebi, majoritatea nu o să recunoască nici în ruptul capului că au fost îngroziți, iar peste un timp o să găsească scuze chiar și pentru tremuratul genunchilor – „ringul era instabil și se mișca, oricine ar fi tremurat în locul lor”. Incredibil ce scuze poate inventa un laș aflat la ananghie.
În orice caz, scuzele, frica sau problemele nu ar trebui să înlocuiască fericirea. Cel puțin nu în totalitate. Este o alegere și suntem principalii responsabili de ea. Singurele chestii care cred că ar trebui să lipsească dintr-o viață de succes sunt scuzele. Frica și problemele sunt bune. Ne fac oameni, ne fac vii. Fără aceste două lucruri, cu siguranță ne-am plictisi. Trebuie să le luăm ca pe niște provocări și să le depășim. Uneori o să fie greu, însă, dacă ne învățăm din timp lecțiile, dacă o să știm la fiecare pas că drumul vieții este redat de alegeri, atunci o să le reducem semnificativ povara.
Se spune că dacă reușești să schimbi o singură viață în bine, ți-ai îndeplinit cu succes misiunea pe acest pământ. Eu sunt hotărât să-mi las semnătura cel puțin pe una – am ales să fiu fericit!
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment
