Gânduri sincere la sfârșit de an – 2016

Pentru mine, în calitate de antreprenor, 2016 a fost un an bun. Colaborarea mea cu partenerii și clienții a fost excepțională – chiar dacă uneori am preferat să pierd niște bani în favoarea unor relații pe termen lung. Dar a meritat! Când trag linie și privesc în urmă, nu-mi rămâne decât să fiu mândru de mine, de fapte și de alegeri – profesional vorbind.

Oamenii care-mi scriu mesaje de mulțumire sau cei care mă sună, ori cei care aleg să mă felicite personal, îmi oferă o doză remarcabilă de motivație și satisfacție pentru munca pe care o fac. În ultima vreme, aceste recompense s-au intensificat considerabil și nu-mi rămâne decât să sper și să cred că sunt pe drumul cel bun.

Am învățat că banii îți oferă o anumită siguranță, însă mai importante sunt vorbele și gândurile bune pe care le primești. Aceste recompense îți dau poftă de viață și te încarcă cu o energie pozitivă care-ți liniștește sufletul, și-ți face somnul de noapte mult mai dulce.

Citind multe cărți îmi dau seama că m-am schimbat foarte mult în bine. Alegerile sunt mai înțelepte, faptele mai mature, iar viziunea mai clară. Am învățat că oamenii te pot răni doar dacă-i lași, trecutul te poate împotmoli doar dacă alegi, iar viitorul îți surâde doar dacă-i zâmbești.

Bineînțeles, sunt unele capitole în care e puțin mai greu, sau nu mai am curaj, să mai cred. Am citit de exemplu că o inimă zdrobită se reface dacă-i dai voie. Recunosc, la asta am stat mult timp și m-am gândit dacă-i valabilă chiar și a … oară? Hm, totuși, sunt sigur că mai trebuie să treacă ceva timp pentru a găsi un răspuns la această întrebare. Dar, oricum, nu mai sunt supărat și nu port deloc pică… așa a fost atunci să fie!

Mă uit sus peste ultimele rânduri și îmi dau seama că totuși poate sunt puțin frustrat pe acest subiect. Poate eu am fost de vină. Cineva spunea că a fost ghinion. Însă eu sunt omul care nu crede în ghinion sau în noroc. Sunt omul care crede în fapte și în consecințe. Deci poate o merit!

Am început acest articol pe un ton mai mândru și vesel și văd că se încheie pe unul nostalgic. Nu am avut intenția, dar așa s-a nimerit. Am lăsat cuvintele să curgă și asta a ieșit. Așa e în viață, când se dă o bătălie între minte și suflet, nu poți să știi de dinainte învingătorul. Însă poți să ascunzi sau să maschezi rezultatul – asta e ușor de făcut. Eu azi am ales să las cortina jos și să fiu sincer. Mâine știu că am să zâmbesc. Iar dacă o fi o greșeală, am să mă consolez cu faptul că a greși e omenește.

În orice caz, mai există speranță. Și se spune că dacă mai există speranță, atunci nu e nimic pierdut. Există speranță că nu o să mai fiu omul de ieri, și există speranță că mâine nu o să mai fiu omul de azi. Există speranță că omul de mâine o să fiu un om mai bun!