Când o să fii doar tu și povestea
Acest articol l-am scris ca și răspuns la un comentariu postat pe Facebook de Mirela S.: „Hmmmm, cei din jurul meu vor fi inspaimantati: vor crede ca m-am apucat de citit, Doamne fereste!”
Când o să fii doar tu și povestea, când citind o să uiți de tot, atunci, în acel moment, nu o să mai conteze părerea celor din jurul tău. Iar după ce o să termini cartea o să ai conștiința împăcată și sentimentul că ai trăit o viață în plus din care ai învățat ceva și, cel mai probabil, iți vei spune în gând: “Mulțumesc, Doamne, că nu m-ai lăsat să fiu ca ei!”.
Inevitabil, o să vină și următorul “Doamne ferește!”, dar tu, cu un chip blajin și împins de un caracter integru, le vei răspunde cu cel mai sincer zâmbet – unul cordial pe care ei, din păcate, nu o să-l înțeleagă niciodată.
Trăim vremuri în care dacă un necititor de carte descoperă bucuria sau liniștea faptului de a citi o carte și își dă seama ce lucruri minunate se ascund adesea sub acele coperți pe care înainte le vedea insipide sau chiar dezolante, societatea, oamenii din jur și chiar prietenii apropiați îl arată dizgrațios cu degetul și-l consideră chiar smintit.
Fiind un novice, este foarte aproape să cadă în această capcană „de turmă” și să renunțe, dar, paradoxal, poate da peste cel mai mare noroc – acela de a se refugia și izola, printr-un supliciu sau ambâț față de aceste atacuri, în lumea minunată a cărților.
Aici, o să descopere foarte multe lucruri noi, o să intre în mințile celor mai mari oameni care au trăit vreodată, o să vadă viața din mai multe perspective și prin mai multi ochi, o să studieze memorii și viețile unor personaje care au marcat lumea, cum ar fi Isus, Buddha, Gandhi, Mandela, Teresa, Einstein, Shakespeare sau chiar Ford, B. Gates, Jobs, Columb, Churchill, Buffet, Rockefeller etc., oameni care și-au urmat visul sau viziunea fără a se impiedica de părerile altora și își va da seama că ceea ce merită cu adevărat este cititul cărților și dorința de a învăța și de a cunoaște tot mai multe lucruri.
Deci, spune-mi, mai contează părerile celor din jur? Ce au făcut ei notabil ca să-ți dea ție sfaturi despre cum să trăiești sau ce să faci? Un om care ține cu adevărat la tine îți susține visul și pasiunea, te ajută să construiești și nu să dărâmi puținul la care ai trudit atât de greu. Acei oameni contează cu adevărat, iar dacă nu există în viața ta, nu e nici o problemă, o să apară la momentul potrivit atât timp cât nu renunți la perseverență și iți susții viziunea, hotărârea de a excela și de a nu rămâne rudimentar împotmolit în această societate lipsită deja de aceste virtuți.
Și, într-un final, nu contează că nu o să te înțeleagă, ceea ce contează este ca tu să-i înțelegi pe ei, iar atunci când vei învăța să le răspunzi acestor răutăți cu un zâmbet sincer și vei putea afișa instinctiv un aer afabil venit din adâncul inimii, dar deloc perfid, atunci o să fii un om cu adevărat invincibil în această lume ranchiunoasă. Și încă unul foarte norocos!
Nu contează să pari fericit, ceea ce contează cu adevărat este sa fii fericit.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment
Robo Veres
