Recenzie: Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas
Contele de Monte-Cristo este unul dintre cele mai cunoscute romane ale tuturor timpurilor. Publicat în 1844 de francezul Alexandre Dumas, opera ne povestește viața lui Edmond Dantes care, chiar în ziua logodnei sale cu frumoasa Mercedes, a fost arestat și osândit pe nedrept în Castelul d’If.
„… când te gândești că poți ucide un om cu astea, mai bine decât dacă l-ai aștepta în fundul pădurii, cu un pistol în mână! M-am temut totdeauna mai mult de o pană, de o sticluță de cerneală și de o foaie de hârtie decât de o spadă sau un pistol.”
Fără să mai știe nimeni din cunoscuții săi de existența sa, aici, în cele mai josnice condiții posibile, supraviețuiește și rabdă chinul unei perioade îndelungate de 14 ani. În acest timp, se împrietenește în secret cu un alt deținut, abatele Faria, un preot bătrân care este considerat nebun de toată lumea, dar care, în realitate, este foarte înzestrat și care o să-l învețe pe eroul nostru foarte multe lucruri a căror valoare va triumfa mai târziu, după ce va avea norocul să evadeze.
„Numai nenorocirea e în stare să sape până la unele tainițe misterioase, ascunse în nenorocirea omului. Praful de pușcă are nevoie de presiune ca să explodeze. Temnița a adunat laolaltă toate însușirile mele împrăștiate ici, colo. Ele s-au ciocnit într-un spațiu îngust și, după cum știi, din ciocnirile norilor se naște electricitatea, din electricitate fulgerul, iar din fulger, lumina.”
Aflat în libertate, total schimbat, de la înfățișare până la gândire și cu dorința răzbunării în suflet, acest personaj va reuși să trezească interesul și dorința cititorului de a trece cu poftă prin această aventură plină de suspans și emoții unde triumful binelui se revarsă intransigent asupra răului.
„Da, a învăța nu înseamnă a ști. Există oameni care știu și oameni care sunt savanți: pe unii îi face memoria, pe ceilalți, filosofia.
– Dar filosofia nu se poate învăța?
– Filosofia nu se învață; ea e reuniunea tuturor științelor căpătate de geniul care le pune în practică. Filosofia e norul strălucitor pe care Hristos a pus piciorul când s-a înălțat la cer.”
„Într-adevăr, dacă ți-ai jertfit o dată viața, nu mai ești egal cu ceilalți oameni sau, mai bine zis, ceilalți oameni nu-ți mai sunt egali. Și oricine a luat o astfel de hotărâre simte pe dată cum îi sporesc puterile și cum i se lărgește orizontul.”
Datorită faptului că am auzit doar vorbe de laudă la adresa acestei cărți, lectura ei a ajuns printre prioritățile mele, dar, ca să fiu sincer, în mai multe rânduri m-am lăsat descurajat de cele peste 1200 de pagini ale sale. Asta până când am descoperit această ediție mult mai accesibilă, de 4 volume de la editura Litera. Am socotit că așa o să bifez 4 cărți citite și o să avansez mai repede în „Reading Challenge” -ul meu de pe Goodreads. Lecturarea a fost mai plăcută decât mă așteptasem. Și, în final, nu cred că te poți considera cititor adevărat fără să parcurgi și această operă. Nota mea: 5/5 stele. V-o recomand!
„Rănile morale se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân vii și deschise.”
„Numai cei slabi văd totul ca printr-o pânză neagră. Sufletul își deschide singur orizonturile. Pentru că sufletul îți e întunecat, el îți arată un cer noros.”
„Așteaptă și nădăjduiește!”
Cumpără cartea din următoarele magazine:
BOOKS-EXPRESS (în alte limbi)
Dacă ți-a plăcut articolul, acordă-i o apreciere, un comentariu sau răsplătește-mi munca cu o distribuire. Mulțumesc anticipat!
3 - 3Shares
