Recenzie: Lolita – Vladimir Nabokov

Lolita este o poveste de dragoste obsesivă și indecentă a unui bărbat matur față de o copilă de doar 12 ani. Naratorul, Humbert Humbert, își începe practic justificarea comportamentului său față de această obsesie printr-o poveste tragică trăită în tinerețea sa. Pe scurt, este vorba de o iubire neîmplinită și sfârșită prin moartea prematură a fetei pe care o iubea în copilărie.

„Dragostea noastră prematură a avut acea violență care adesea distruge viețile adulților. Eu însă am fost un băiat puternic și am supraviețuit; dar otrava se afla în rană și rana a rămas pentru totdeauna deschisă.”

Flacăra pasiunii din inima naratorului se reaprinde violent în momentul în care o vede pe micuța Dolores Haza, fiica de 12 ani a gazdei sale. Iar ca să se complice puțin povestea, această gazdă este o femeie care se îndrăgostește și ea la rândul ei de oaspetele nostru, iar pentru Humbert singura variantă provizorie ca să rămână în preajma copilei este căsătoria cu mama fetei.

Mai multe nu o să dezvălui, ci doar faptul că fetița ajunge până la urmă în brațele profitorului, iar această legătură bolnăvicioasă este trăită intens cu o doză echilibrată de pasiune și perversiune, dar nu lipsesc nici teama, gelozia sau dorința de răzbunare.

„Vederea este simțul cel mai prețios al omului și, totuși, ciudat, pipăitul devine în momentele critice principalul, dacă nu chiar singurul mijloc de contact cu realitatea.”

Unii consideră acest roman revoltător și văd în poveste doar un pedofil supunând la perversiuni un copil, alții văd o poveste de dragoste mai ciudată. Nabokov a insistat că nu există nici o morală a acestui roman. Lucrarea sa a fost întotdeauna una scandaloasă, cândva chiar o carte interzisă, iar acum, cu siguranță, este un cunoscut clasic al secolului XX. Pentru mine a fost o carte care a trebuit și a meritat citită. Punct. Nota mea pe Goodreads este 3/5 stele.

Cumpără cartea din următoarele magazine: