Singurul moment pe care îl ai

 

Azi, la sala de forță, în orele dimineții, m-am  întâlnit cu un tip. După salutările formale, am schimbat câteva vorbe despre trezitul matinal și, în general, despre timp.  Discuția, deși foarte scurtă, a fost una armonioasă datorită obiectivului nostru comun: niciunuia din noi nu ne place să pierdem sau, mai bine zis, să ne permitem să se irosească, dormind, orele prețioase ale unei zile. Astfel, acest trezit a devenit prioritatea amândurora.

O discuție normală, nimic anormal.  Am ajuns pe fugă acasa, mi-am baut shake-ul de proteine și, fără să aștept să-mi tihnească, cu motto-ul bine intipărit în minte  „viața costă bani” , m-am afundat în muncă – asta până când mi-am dat seama că „omul mai trebuie să și mănânce”.

Bineînțeles, cu aceeași sprinteneală mi-am gătit și prânzul, iar când, nestăvilit, m-am așezat la masă, mi-am amintit brusc de citatul lui Osho „Ăsta este singurul moment pe care îl ai” și totul  a devenit mai clar.

Dacă mereu alergi , dacă mereu ai obiective și știi numai muncă, muncă,  grabă și din nou muncă – asta pe lângă faptul că ai capul ticsit de atâtea visuri mărețe – atunci niciodată nu o să mai ai timp să te bucuri cu adevărat de tine.  Când ai savurat ultima dată o mâncare bună? Mă refer la o combinație de consens între aspect ,aromă ,textură și gust.  Când ai băut ultima dată un ceai de calitate sau un vin bun – doar să te răsfeți?

 Văd mereu prin baruri și cafenele oameni așezați la mese având în fața lor cafea și cola – specificând faptul că la acest meniu se mai adaugă și 2-3 plicuri de zahăr sau, mai rău, miere.  Cum să consumi amestecul ăsta? Eu nu beau deloc cola, nu zic că e rău sau ceva legat de această băutură – nu în acest context – dar, dacă aș alege-o, nu mi-aș mai comanda și cafea – cel puțin nu în același timp. Ori una, ori cealaltă. Adică să nu mai simți niciun gust? – asta dacă aroma dulce-grețoasă  a zahărului în exces nu o  punem la socoteală. Cafeaua se bea cu apă plată ca să-ți împrospătezi simțul gustativ ca, la fiecare înghițitura, să mai poți savura aroma cafelei. Cel putin eu așa procedez! Dacă tot nu te poți abține, măcar consumă-le pe rând. Am un prieten care oriunde bea un capuccino zice că-i bun și că are același gust. Păi cu atâta zahăr în el ce așteptări ai putea avea?! Încearcă fără zahăr și cu apă și vei simți diferența!

Revenind – pot spune – la aceste gânduri incipiente, am încercat să găsesc vreo metaforă sau vreun text mai redutabil care să justifice prezența acestui articol și s-a format:

Trenul vieții, scăpat de sub control, poate lua viteză și te poate duce pe o rută dezolantă de pe care nu mai ai cale de scăpare  ori, mai rău, poate să rămână împotmolit într-o gară sordidă – blocat de mulțimea orbită. Dacă te urci în el, nu sta la coadă să-ți iei bilet – așa cum face majoritatea, dar nici nu te baza pe „Nașu’ ” – impostorul ăsta s-a pervertit deja de când s-a gândit să-și aleagă meseria. Nu sta pe gânduri, învață, atribuie-ți competența unui mecanic de locomotivă și du-te să preiei controlul! Fii conducătorul, stăpânul absolut! Tu hotărăști sensul de mers, viteza, stațiile și pe cine lași să urce – nu Nașul! Eliberează-te de meschin! Nu ai nevoie de asemenea oameni în viața ta! Tu ești stăpân pe acest tren și tu hotărăști, inclusiv, destinația, dar ai grijă să te bucuri de fiecare moment al călătoriei, adică de acest moment numit PREZENT. Până la urmă este cel mai important – întreabă orice muribund, și-ți va spune același lucru: Nu destinația contează, ci călătoria!

 

M-am gândit să mai suplimentez acest text cu câteva fragmente din pachetul  Osho pe care l-am citit anul trecut. Răsfoind, le-am ales pe cele care mi-au atras atenția.

 

“Oamenii amână mereu tot ceea ce e semnificativ. Vor râde mâine; astăzi trebuie să adune… mai mulți bani, mai multă putere, mai multe obiecte, mai multe gadgeturi. Vor iubi mâine; astăzi nu e timp. Dar ziua de mâine nu vine niciodată, iar într-o zi se trezesc împovărați cu tot felul de gadgeturi, împovărați cu bani. Au ajuns pe treapta cea mai înaltă și nu mai au unde altundeva să se ducă, decât, eventual, să se arunce într-un lac.

Dar nu pot nici măcar să spună altora: “Nu te deranja să vii aici, nu e nimic aici”, fiindcă așa ceva i-ar face să pară proști.”

“Fiecare dorintă se naște din trecut și fiecare dorință e proiectată în viitor. Toată mintea ta constă din trecut și din viitor. Analizează mintea, disec-o și vei găsi doar doua lucruri: trecutul și viitorul. Nu vei găsi nici măcar o iotă de prezent, nici măcar un singur atom. Iar prezentul e singura realitate, singura existență, singurul dans care există.” – Faimă, bogăție și ambiție

 

“Viața înseamnă a trăi. Nu este un lucru, este un proces. Nu există nici o altă modalitate de a ajunge la viață decât trăind-o, fiind viu, urmându-i cursul, curgând odată cu ea.

Dacă încerci să găsești sensul vieții într-o dogmă, într-o filozofie, într-o teologie, este calea perfectă pentru a rata întâlnirea cu viața și cu sensul ei.

Viața nu stă undeva așteptându-te, viața ți se întâmplă. Nu se află în viitor ca un scop pe care să-l atingi, ci este aici și acum, în acest moment – în respirația ta, în circulația sângelui, în bătăile inimii tale.” – Destin, libertate și suflet

 

“Atunci când vezi un asfințit frumos, te bucuri de frumusețea lui…când vezi un Buddha, bucură-te de omul acela, bucură-te de autenticitatea lui, de tăcere, bucură-te de adevârul la a cărui realizare a ajuns acel om, dar nu deveni un adept al său. Toți adepții se rătăcesc. Rămâi tu insuți – căci aces tom, Gautama Buddha, a gasit adevarul fiindca a ramas el insusi. Toate aceste frumoase nume – Lao Tzu, Chuang Tzu, Lieh Tzu, Bodhidharma, Nagarjuna, Pitagora, Socrate, Heraclit – , toți purtătorii acestor nume frumoase, care i-au inspirat pe mulți oameni, n-au fost niciodată inspirați de nimeni. În felul acesta și-au protejat ei originalitatea; așa au rămas ei însiși.” Trăiește în felul tău

 

„Omul este singura fiintă conștientă de pe Pământ; aceasta este gloria și totodată agonia lui. Depinde de tine dacă va fi glorie sau agonie. Conștiinta este o sabie cu două tăișuri. Ți s-a dat ceva atât de valoros, încât nu știi ce să faci cu acesta; e aproape o sabie în mâinile unui copil. Sabia poate fi mânuită corect, poate proteja, dar poate deopotrivă răni. Orice lucru care poate deveni o binecuvântare poate deveni și un blestem; depinde de cum îl folosești.” – Călătoria devenirii umane

 

„Începe să fii mai vigilent și privește lucrurile și o să fii surprins. Viața este misterioasă, inexplicabilă – viața este absurdă. Nu poți demonstra nimic pro sau contra. Viața este o poveste de dragoste și este amuzantă, pentru că este și caraghioasă.

Dacă vei fi mai vigilent, vei descoperi peste tot iubire, lumină, râsete!” – Inocența, cunoaștere și uimire

 

Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment

Robo Veres

  • 303
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    303
    Shares

Adauga un comentariu

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul protejat cu drept de autor!