Recenzie: Zece negri mititei – Agatha Christie
„Încă din copilărie mi-am dat seama că firea mea era un ghem de contradicții. Pentru început, vreau să vă spun că aveam o imaginație romantică. Obiceiul de a arunca în mare o sticlă în care a fost ascuns un document important n-a încetat să mă impresioneze, încă de pe vremea când citeam romane de aventuri. Acest lucru mă fascinează încă – și de aceea am ales să-mi scriu confesiunea, s-o închid într-o sticlă, s-o sigilez și s-o arunc în valuri.Cred că sunt șanse de unu la sută să fie găsită sticla și apoi (sau mă flatez eu?) să fie dezlegată o crimă misterioasă.”
Zece oameni ajung pe insula Negrului în urma unor invitații primite prealabil, fie pentru un job temporar, afaceri, o întâlnire sau o vacanță. Toți fuseseră ademeniți acolo de misteriosul U.N. Owen, proprietarul insulei pe care nu-l cunoștea nimeni și care lipsește la sosirea oaspeților.
După cină, dintr-un megafon ascuns, se aude o voce care-i acuza pe fiecare în parte de vinovăție pentru moartea unor oameni din trecutul lor și spunând că a sosit clipa în care trebuie să plătească pentru faptele lor. Existând ceva adevăr în acele acuzații, invitații nu știu dacă este vorba de o farsă sau de vreo minte criminală. Însă, după ce unul din ei moare chiar în aceea seară, ceea ce se bănuia o farsă nereușită iese din ecuație.
Rând pe rând, tot câte unul este ucis, iar între invitați se instalează haosul – nici unul nu știe cine este criminalul, dacă Owen este pe insulă sau dacă este chiar unul din ei. Toți sunt cu adevărat disperați și începe lupta pentru supraviețuire. Se fac alianțe, se ceartă și se acuză reciproc – toți căutând să scape cu viață din acest coșmar.
În casă se află zece figurine de porțelan și fiecare are în cameră agățată o poezioară. Ucigașul trebuie să urmeze versurile acelei poezioare, iar numărul figurinelor trebuie să scadă odată cu crimele săvârșite. Câte figurine rămân? Cine este criminalul? Cine scapă și cine moare? – la tote aceste întrebări, trebuie să găsești răspunsul singur. Ar fi păcat să-ți dezvălui mai multe.
Zece negri mititei este un roman polițist de nota zece. Cartea, încă de la primele pagini – unde găsim o intrigă foarte bine construită, are impactul îmbietor de a te seduce și de a te implica în lumea personajelor sale. Ești unul din ei, te face curios și te ține cu sufletul la gură până la ultima pagina. O lectură bine structurată și gândită pe care o recomand cu drag. Trebuie să o citești, o să-ți placă!
„A fost ambiția mea să inventez o crimă misterioasă pe care să n-o poată dezlega nimeni. Dar niciun artist nu se poate mulțumi doar cu creația sa. Dorința de recunoaștere ține de natura umană.”
Cumpără cartea din următoarele magazine:
LIBRIS (transport gratuit)
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment
