Recenzie: Visul lui Machiavelli – Christophe Bataille
Visul lui Machiavelli, romanul lui Christophe Bataille, este o ficțiune despre Machiavelli și ultima sa dragoste din timpul ciumei de la Florența anului 1527, cu puțin timp dinaintea morții sale.
Începând cu primele pagini, autorul ne introduce cumva în mintea și gândurile lui Machiavelli, care, urmărit de devastatoarea ciumă din mijlocul Toscanei, încearcă să se salveze. Aceste gânduri, parcă însoțite la fiecare pas de moarte, sunt pline de nostalgie, singurătate, nesiguranță și foarte multă confuzie care, la început, fac cititorul curios, poate chiar dornic de următorul pas al personajului, dar, la un moment dat, haosul forțat de autor din capul lui Machiavelli devine obositor și chiar deranjant. Textul este simplu și inteligibil, însă nu pare să aibă un fir care să te facă dornic să mai întorci și următoarele pagini, iar accelerația care se datorează propozițiilor scurte, care nu-ți dau un răgaz de relaxare, devine foarte enervantă.
Mi-au plăcut titlul și coperta cărții, iar descrierea de pe spate, care începe cu: „Considerat una dintre revelaţiile toamnei anului 2008 în cercurile literare din Franţa”, m-a determinat să achiziționez această „revelație”.
Cu stăruință, am ajuns până pe la mijlocul romanului, după care mi-am pierdut răbdarea și, biruit, am așezat cartea pe raft lângă „Un veac de singurătate”, care, într-un mod asemănător, a fost o dezamăgire – însă, pe cea din urmă, chiar dacă este de 3-4 ori mai voluminoasă, măcar am reușit să o finalizez. Bineînțeles, este părerea mea personală care poate nu va coincide cu opinia ta. Dacă vrei să-ți încerci norocul, apasă cu încredere pe link-urile de mai jos:
P.S. Pozele sunt făcute la Manufactura by Doncafe/ Mega Mall – București, un loc drăguț și un capuccino foarte bun.
Cumpără cartea din următoarele magazine:
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment
