Recenzie: Povestea vietii mele – Giacomo Casanova

Legendarul Giacomo Casanova a fost si va ramane, probabil, cel mai celebru seducator din lume, statut dobandit gratie stilului sau libertin de a trai. Nascut la Venetia in data de 2 aprilie 1725, acest cuceritor ajunge un mare aventurier care, hoinarind prin toata Europa, reuseste sa-si lase amprenta in istoria lumii. Aceasta amprenta datorata amintirilor scrise de venetian in ultimii sai ani de viata la Castelul Dux din Boemia, tom de aproximativ 3700 de pagini numit „L’Histoire de Ma Vie” si cumparat in anul 2010 de biblioteca nationala a Frantei cu peste 7 milioane de euro, va ramane cu siguranta de nesters.

Interesant este faptul ca la finalul celui de-al doilea razboi mondial, in urma borbandamentelor, aceste memorii au fost considerate ca si pierdute, dar pana la urma s-au descoperit intr-un seif al bancii din Leipzig.

Informatiile exacte sunt foarte greu de adunat deoarece legendele sunt multe, articolele aparute difera de la unul la altul, iar despre pasajele mai socante ale memoriilor publicate se spune ca sunt atenuate sau chiar eliminate, asa ca recenzia urmeaza sa se rezume strict la aceasta carte publicata de Nemira.

Paginile acestei carti depasesc cu mult sapte sute, capitolele constitue o lectura usoara si, contrar asteptarilor mele, nu este o carte erotica, ea necuprinzand expresii vulgare. Povestirea este asezata pe hartie cu eleganta si subtibilitate, uneori fiind nevoie de o atentie sporita pentru a-ti da seama mai exact ce se ascunde in spatele acestor relatari descrise intr-un mod foarte placut.

Prefata este scrisa tot de Casanova, pe vremea cand acesta avea varsta de 72 de ani: o introducere, sau mai bine zis, o autoprezentare prin care reuseste cu mare succes sa se imprieteneasca cu cititorul care isi va da imediat seama ca are in fata sa memoriile unui om demn de a fi admirat si studiat.

Bineinteles ca nu puteam evita placerea de a reda mai jos cateva fragmente ale romanului:

„Incep prin a-i declara celui ce ma citeste ca, in tot ce am faptuit bun sau rau cata vreme am trait, sunt incredintat ca am gresit ori nu si ca urmeaza, asadar, sa ma socot liber.”

„In ciuda fondului de excelenta moralitate, rod firesc al principiilor divine sadite in inima mea, am fost toata viata victima simturilor; mi-au placut raznele, am trait necontenit in greseli, fara alta mangaiere decat aceea de a cunoaste ca ma aflu in greseala.”

„Vrednica sau nu, viata mea mi-e subiectul si subiectul mi-e viata.”

„Simtind ca sunt nascut pentru sexul frumos, l-am indragit mereu si l-am facut, pe cat mi-a stat in puteri, sa ma indrageasca. Am indragit de asemenea cu patima mancarea aleasa si m-am inflacarat pentru tot ce mi-a starnit curiozitatea.”

„Cine ma va numi rob al simturilor va gresi, caci puterea acestora nu m-a facut niciodata sa-mi nesocotesc datoriile, cand le-am avut.”

„Cititorul va afla ca am iubit intotdeauna adevarul cu atata patima, incat adesea am inceput prin a minti cu scopul de a ajunge sa-l fac sa-i intre in cap cate unuia care nu-i cunostea farmecul.”

„Foloseam pentru placerile mele niste bani meniti sa dobandeasca bunuri de nedobandit prin insasi firea lor. M-as socoti vinovat daca as fi azi bogat; n-am insa nicio avere, am risipit totul, ceea ce ma mangaie si ma justifica. Erau bani meniti unor nebunii: nu le-am schimbat deloc menirea punandu-i sa le slujeasca pe ale mele.”

„Cât despre mine, îmi place să recunosc întotdeauna că eu sunt cauza principală a tuturor bunelor și relelor care mi se intamplă și așa se face că m-am văzut întotdeauna cu plăcere în situația de a fi propriul meu învățăcel și totodată dator să-mi iubesc invatatorul.”

Impreuna cu primul capitol incepem sa ne aventuram in lumea cavalerului de Seingalt, asa cum ii placea sa se autonumeasca.

Nascut din parinti actori, lucru considerat un dezavantaj la acea vreme, este crescut in mare parte de bunica sa, iar mai apoi, ajunge sa fie dat in gazda la o sarboaica, fapt ce-i displace. Il salveaza doctorul Gozii care il primeste in propria casa, loc in care Casanova se indragosteste pentru prima data de sora acestuia.

La varsta de 16 ani este numit doctor in drept. Urmeaza sa-si inceapa o cariera de abate intr-o biserica, dar aceasta nu i se potriveste. O cunoaste pe Angela, nepoata unui preot, fata de care se si indragosteste, dar care ii cere sa lase preotia si sa se insoare cu ea. Conditiile acestea, nu numai ca nu i le indeplineste, dar ajunge sa se si culce cu cele doua surori ale acesteia, fapta savarsita cu ambele in acelasi timp.

Soseste la Paris unde petrece o vreme presarata cu intamplari hazlii, se intoarce la Venetia unde ignora avertismentul de a fi inchis din porunca inchizitorilor de stat si, nealegand fuga, este intemnitat la Piombi.

Il gasim pe cavaler cu ganduri dezvaluite, cu planuri de a evada bine gandite, planuri ce-l includ chiar pe parintele Balbi. Cu acesta din urma, ce se afla in alta celula, comunica prin scris, la acest lucru ajutand involuntar chiar paznicul.

Aruncandu-mi o privire pe recenzia facuta pana acum, imi dau seama ca mi-am extins prea mult scriea, riscand astfel sa plictisesc cititorul, motiv pentru care, in continuare voi fi cat se poate de scurt.

In timpul vietii sale va fi calatorit prin multe tari si va fi poposit in cateva orase, locuri in care intamplarile in centrul carora acesta se afla nu au semen. Dintrea acestea, socotesc ca demne de amintit ar fi:

la Stuttgart joaca jocuri de noroc in urma carora intra in bucluc, fiind arestat, dar reusind totusi sa fuga intr-un stil elegant.
are un dialog interesant cu
la Londra o cunoaste pe fiica sa intr-un mod ciudat, o intalneste pe Charpillon, o fata materialista de care se indragosteste, fiind pe puncul de a se sinucide din cauza ei; este din nou arestat, planuieste s-o ia de nevasta pe Sara si sa plece in Elvetia.
la Wolfenbuttel, unde se afla a treia biblioteca din Europa, petrece opt zile pe care le declara cele mai frumoase din viata lui:

„Am petrecut opt zile la biblioteca aceea, de unde nu ieseam decat pentru a merge acasa, unde nu stateam decat noaptea si atat cat imi trebuia ca sa mananc si pot socoti aceste opt zile printre cele mai fericite din viata mea, caci de mine insumi nu mi-a pasat nicio clipa: nu ma gandeam nici la trecut, nici la viitor si mintea mea, absorbita de acest lucru, nici nu-si mai dadea seama ca exista si un prezent.”

in Spania se indragosteste de dona Ignazia, este arestat si petrece doua nopti groaznice dupa gratii, dar pe urma, datorita contelui d’Aranda, este eliberat.

Acest seducator a fost un adevarat dandy. Avea un caracter puternic si autentic, iubea cu adevarat toate femeile si isi gasea satisfactia facandu-si partenerele fericite, prioritara nefiind propria-i placere. Era un gurmand, iubea vinurile bune, apoi, iubea tesaturile, bijuteriile si, bineinteles, femeile frumoase, dar in mod special, cele inteligente. Avea un stil aparte care starnea curiozitatea celor din jur. Eleganta, rafinamentul si bunul gust par sa fi facut parte din el.

„Tot ce am făcut de-a lungul vieții mele, bine și rău, am făcut în deplină libertate. Sunt, înainte de orice, un om liber.”

De mult timp am vrut sa citesc aceste memorii, insa nu le mai gaseam pe piata in limba romana. Nemira mi-a facut o surpriza, aparand recent sub semnatura lor aceasta editie, pe care ti-o recomand sa o cumperi accesand link-urile de mai jos.

Cartea o gasesti in urmatoarele magazine: