Recenzie: Maitreyi – Mircea Eliade
Romanul „Maitreyi”, care s-a bucurat de succes, atât din partea publicului, cât și a criticilor din timpul respectiv, dar nu numai, a fost publicat în anul 1933, atunci când Mircea Eliade avea frageda vârstă de 26 de ani.
În relatarea sa, naratorul, europeanul Allan, ajutându-se de jurnalul său, de scrisorile intime păstrate, de o fotografie veche și, nu în ultimul rând, de amintirile sale, ne expune povestea de dragoste interzisă dintre el și Maitreyi, o indiancă de 16 ani.
Povestea începe în Calcutta, India, unde tânărul Allan, după ce se îmbolnăvește de malarie, este invitat să se mute din sanatoriu în casa inginerului Narendra Sen. Aici o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi, pe care, la prima vedere, o găsește neatrăgătoare, dar de care ajunge să se îndrăgostească și cu care se logodește în secret.
Datorită diferențelor culturale dintre cei doi, descoperim o poveste complexă în care găsim o sumedenie de stări și emoții cu care cititorul poate rezona și le poate înțelege foarte ușor, iar lectura în întregime ne aduce satisfacția unei povești complete care ilustrează iubirea cu toate aspectele sale pozitive și negative. Sentimentele și stările tânărului cunosc multe schimbări bruște care, în timp, îi influențează perspectiva și viziunea asupra vieții. În ordine cronologică, stările experimentate de Allan în ceea ce o privește pe Maitreyi sunt: negarea, curiozitatea, dorința, curajul, gelozia, atașamentul, încrederea, frica, dezamăgirea și regretul.
„Am fost un om moral, de aici mi se trag toate tragediile. Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am știut să sacrific totul pentru un singur sâmbure de adevăr sau de viață, de aceea m-am lovit de toate pragurile și m-au dus valurile cum au vrut.”
„Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa într-un cadru bine stabilit de reacțiuni eventuale, și mi se părea că, primitivă și inconștientă cum era, s-ar fi putut dărui oricui, fără să se gândească o clipă la grozăvia acestui act, fără să fie responsabilă. În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată experiența mea din ultimele șapte-opt luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei, și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită și se poate uita, căci fericirea și încrederea adunate în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopți petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol și nu supraviețuiseră în mine decât un întărâtat orgoliu masculin și o cumplită furie împotriva mea însumi.”
„De atunci, nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face cu adevăratele experiențe sufletești. Poate numai ochii, singurii, pot trăda un om.”
„Singurătatea îmi era acum și mângâiere și hrană.”
„…Voiam s-o uit cu adevărat, sau voiam să-mi dovedesc că numai pe ea am iubit-o și că orice altă dragoste ar fi zadarnică? Nu știam dacă este o simplă verificare, sau cea dintâi fugă, cea dintâi haltă de noroi. Nu-mi venea a crede că s-ar putea uita vreodată asemenea lucruri. Nu puteam crede că sunt și eu asemenea celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv.”
Probabil că nu este nicio noutate că acest roman este unul autobiografic, că povestea are rădăcini adânci înfiripate în viața reală a marelui filozof. Totuși, poate pentru unii, ar putea fi necunoscut faptul că eroina din această poveste, cu numele ei real Maitreyi Devi, a trăit până în anul 1990. Ea a fost o cunoscută poetă indiană, iar după 42 de ani, în anul 1974, a publicat romanul său răspuns „Dragostea nu moare”, care a fost premiat de Academia de Litere din India și în care, fie pentru a-și spăla imaginea, fie pentru a spune adevărul exact, vine cu propria ei versiune, în care dezminte cele relatate de Eliade. Cei doi s-au reîntâlnit în anul 1973 la Chicago, în timp ce Maitreyi lucra la cartea sa.
Mi-a plăcut mult romanul lui Mircea Eliade și îl recomand, iar pe Goodreads i-am acordat nota maximă, adică 5 stele.
Cumpără cartea din următoarele magazine:
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit la un like/share/comment
40 100 - 140Shares
