Recenzie: Superprognoze. Arta și știința predicției – Philip E. Tetlock, Dan Gardner

 

Phil E. Tetlock este profesor și predă cursuri de psihologie și științe politice la University of Pennsylvania. Alături de soția lui, Barbara Mellers, conduce o cercetare asupra prognozării desfășurată pe parcursul a mai mulți ani, în care au fost implicați experți din domenii variate, inclusiv oficiali guvernamentali, profesori sau jurnaliști, dar și oameni simpli.

În această carte, avându-l coautor pe Dan Gardner (jurnalist și scriitor), a încercat să redea rezultatele turneelor de prognoze, pe care le-a acompaniat cu anecdote personale și istorice, cu scopul de a arăta ce îi face pe prognosticienii de top foarte buni în anticiparea rezultatelor.

„Luăm, cu toții, decizii prea repede și ni le schimbăm prea greu. Dacă nu analizăm modul în care facem greșeli, vom continua să le repetăm. Putem persista în ele ani de zile. Sau toată viața. Unele greșeli persistă chiar secole, după cum se vede din îndelungatul și nefericitul trecut al medicinei.”

Datorită unui rating foarte bun pe Goodreads, dar motivat și de titlul de „cea mai bună carte a anului 2015” (conform The Economist), am început lecturarea acesteia cu mult entuziasm, dar cartea, din păcate, s-a dovedit a fi mult sub așteptările mele.

Mă așteptasem să învăț cum să privesc lucrurile din unghiuri noi, cu care să anticipez rezultatele mai ușor sau să găsesc o idee la care să zic „wow”. Au fost câteva povești care păreau interesante la început, dar acestea, la un moment dat, au început să fie prea multe și cartea s-a aglomerat cu multe date inutile – material de umplutură, dacă ar fi să mă exprim mai dur. Iar ceea ce m-a dus la plictis a fost faptul că autorul revenea de foarte multe ori la o poveste sau la o idee spusă deja cu care să-și consolideze din nou argumentele.

Desigur, n-am să închei spunând doar lucruri negative. Pot să spun că au fost interesante modul prin care prognosticienii au încercat să-și îmbunătățească rezultatele, modul în care a fost ilustrat faptul că munca în echipă poate fi productivă ori distructivă, sau modul prin care serviciile secrete și președinții găsesc și implementează soluții importante. Argument pro ar mai putea fi și predicțiile privind capturarea lui Osama bin Laden, invazia americanilor în Irak, dar și învățăminte mai vechi, cum ar fi dezastrul din Golful Porcilor care a dus la schimbarea felului în care  s-au luat deciziile importante pe timpul președintelui John F. Kennedy.

Recomandarea mea principală, dacă vrei să citești această carte, este să nu ai așteptări foarte mari în ceea ce privește „Arta și știința predicției” și să te înarmezi cu multă răbdare, poate în acest fel s-ar putea chiar să-ți placă – ratingul cărții, cum am mai menționat, este foarte bun.

„Competițiile îi ajută pe cercetători să afle ce îmbunătățește prognozarea și-i ajută pe prognosticieni să-și perfecționeze abilitățile, prin exercițiu și feedback. Competițiile ar putea ajuta și societatea, oferind instrumente pentru structurarea gândirii noastre despre ce este probabil să se întâmple, dacă ne aventurăm pe o cale politică sau alta. Când gândirea e neclară, nu poți dovedi că e greșită. Și numai atunci când se va dovedi că am greșit, atât de clar încât nu mai putem nega asta nici față de noi înșine, ne vom ajusta modelele mentale despre lume – producând o imagine mai clară asupra realității. Prognoză, măsurare, corectare: aceasta este cea mai sigură modalitate de a vedea mai bine.”

 

Cumpără cartea din următoarele magazine:

LIBRIS

CĂRTUREȘTI

ELEFANT

LIBRARIE.NET

BOOKS-EXPRESS (în limba engleză)

BOOKCITY

LITERA

LibHUMANITAS

eMAG

Dacă ți-a plăcut articolul, acordă-i o apreciere, un comentariu sau răsplătește-mi munca cu o distribuire. Mulțumesc anticipat!

Robo Veres

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul protejat cu drept de autor!