Recenzie: Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez

 

„Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simți.”

În cei 90 de ani, nu a iubit, nu a fost căsătorit și nu a cunoscut niciodată dragostea. Toată viața a căutat și a profitat doar de plăcerile trupești, fără să-i pese sau să fie măcar curios de nevoile sufletului.

„Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără să o plătesc, și pe puținele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi. Cam pe la douăzeci de ani, am început să țin un catastif cu numele, vârsta, locul și câteva însemnări privitoare la împrejurările și la felul în care se petrece totul. Până la cincizeci de ani, ajunsesem la cinci sute paisprezece femei cu care o făcusem cel puțin o dată. Am încetat să mai notez când trupul nu mai răzbea cu atâtea și puteam ține socoteală fără catastif.”

Este povestea celibatarului care, în ziua aniversării sale de 90 de ani, hotărăște să-și ofere o ultimă noapte de plăcere trupească cu o fecioară. Apelează la o veche cunoștință,  patroana unui bordel, și cu ajutorul ei găsește o fecioară de 14 ani care-i schimbă percepția asupra vieții și de care se îndrăgostește. Totul pornește și se transformă în mintea bătrânului din momentul în care ajunge în cameră cu ea și se hotărăște să nu o trezească din somn. Când alții de vârsta lui se pregătesc să moară, el descoperă nevoile sufletului, devine alt om, iar viața sa cunoaște schimbări în urma cărora începe să trăiască cu adevărat.

„Am devenit altul. Am încercat să-i recitesc pe clasicii care m-au călăuzit în adolescență, și n-am fost în stare. M-am cufundat în lecturi romantice la care renunțasem atunci când mama a vrut să mi le impună cu strășnicie, și prin ele am ajuns să fiu conștient că forța invincibilă care a împins lumea înainte nu e iubirea fericită, ci aceea neîmplinită.”

 Frumusețea și farmecul poveștii constă în faptul că fecioara și faptele există, însă caracterul și numele fetei ne sunt dezvăluite doar în imaginația personajului nostru.

„Sexul e consolarea care-ți mai rămâne când nu-ți ajunge dragostea.”

povestea tarfelor mele triste-sexul

Contrar așteptărilor, chiar dacă are un titlu trivial sau conține câte-o frază lipsită de delicatețe, nu este o carte vulgară sau o povestire care să ofenseze în vreun mod. Este  o mărturisire melancolică și deschisă care amestecă prezentul cu trecutul celor nouă decenii din viața unui om care nu a cunoscut și nu a crezut în patima iubirii, dar care, într-un final, a fost salvat și convins de acest miracol.

„Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ți-o tragi din dragoste.”

 

Cumpără cartea din următoarele magazine:

povestea-tarfelor-mele-triste

LIBRIS (transport gratuit)

ELEFANT

LIBRARIE.NET

OKIAN

BOOKS-EXPRESS (spaniolă)

BOOK-LAND

BOOKCITY

LibHUMANITAS

eMAG

Dacă ți-a plăcut articolul, acordă-i o apreciere, un comentariu sau răsplătește-mi munca cu o distribuire. Mulțumesc anticipat!

Robo Veres

  • 11
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    11
    Shares

Adauga un comentariu

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul protejat cu drept de autor!