Recenzie: Femei – Charles Bukowski

 

Romanul „Femei” cuprinde viata lui Henry Chinaski, un scriitor de 50 de ani, alter ego al autorului Charles Bukowski, care isi imparte viata intre femei, bautura, droguri, pariuri si scris. Nu neaparat in aceasta ordine.

Ajuns tarziu scriitor dintr-un functionar la posta si macinat de gandul ratarii, Henry, se transforma intr-un mare alcoolic, ratat, dar mai ales obsedat sexual. Aceasta obsesie reuseste sa si-o satisfaca, intr-o oarecare masura, cu foarte multe femei, mai exact cu fane destrabalate, care datorita scrierilor lui despre ele  sunt dornice sa-l cunoasca, chiar daca fizicul il dezavantajeaza.

Citind acest roman,  gandul mi-a zburat inca de la inceput la serialul Californication, mai precis la Hank Moody, personajul principal. Informandu-ma pe urma, din curiozitate, s-a adeverit ca intr-adevar caracterul actorului din serial a fost creat dupa cartea lui Bukowski.

Limbajul folosit de autor în paginile cartii este unul foarte vulgar, asemenea unei reviste porno, scenele sunt usor previzibile si par sa se repete, detaliile sunt destul de evidentiate,  iar povestea este marcata de autoironie din belsug.

Ca si concluzie, o sa spun ca aceasta carte nu este pentru oricine. Daca ti-as recomanda-o mi-ar creste sansa sa fiu injurat in stilul limbajului Bukowski, dar daca totusi te hotarasti s-o cumperi si sa o citesti pana la final, bineinteles cu intentia de a vedea dincolo de obscenitati, poti descoperi in spatele autorului satul de societate si cu sentimentele bine mascate, un om in care de fapt urla singuratatea, ca intr-un sfarsit sa fie domolit de tacere prin urme de speranta si resemnare.

In final, inchei cu urmatoarele filozofii ale lui Henry (Bukowski) despre:

Femei

„Nu sunt filozof. Fiecare femeie e diferita. In esenta, par sa fie o combinatie intre ce-i bun si ce-i mai  rau – combinatie de magic si ingrozitor. Totusi, sunt bucuros ca exista. ”

 Relatii

„Eram un batran pervers. Relatiile umane oricum nu functionau. Doar primele doua saptamani aveau oarece sarm, apoi cei doi isi pierdeau interesul. Mastile cadeau si apareau cei adevarati: ciudati, imbecili, dementi, razbunatori, sadici, ucigasi.” Societatea moderna isi crease propriul tip de oameni si ei se hraneau unul cu altul. Era un duel pana la moarte, intr-o hazna. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand era vorba de o relatie umana, puteai spera cel putin doi ani jumatate.

Indragostiti

„Eram bucuros ca nu sunt indragostit, ca lumea ma nemultumea. Imi place sa fiu in raspar cu tot ce ma inconjoara. Indragostitii devin adesea iritati, periculosi. Isi pierd simtul perspectivei. Isi pierd simtul umorului. Devin nervosi, niste plicticosi psihotici.”

 Daca o placi sau nu

„ Cand m-am trezit, am auzit-o in baie. Poate ca ar fi trebuit sa i-o trag? Cum era sa stie un barbat ce avea de facut? In general, m-am hotarat eu, era mai bine sa astepti, daca aveai oarecare sentiment pentru respectiva. Daca o urai de la inceput, era mai bine s-o futi imediat. Daca nu, era mai bine sa astepti, apoi s-o futi si s-o urasti mai tarziu.”

Noile legaturi

„Cunosteam o multime de femei. De ce mereu alte femei? Ce incercam sa fac? Noile legaturi erau stimulatoare, dar insemnau si multa munca. Primul sarut, primul futut contineau oarecare doza de tensiune. Oamenii pareau interesati la inceput. Apoi mai tarziu, incet, dar sigur, urmau sa se arate toate hibele si nebunia. Insemnam tot mai putin pentru ele; ele urmau sa insemne tot mai putin pentru mine.”

Oameni

„Anticipam probleme: fiind un om retras, nu puteam suporta aglomeratia. N-avea nimic de-a face cu gelozia, pur si simplu imi displaceau oamenii, multimile, in orice loc, cu exceptia intalnirilor mele cu cititorii. Oamenii ma diminuau, ma epuizau. „Umanitatea nu ti-a priit inca de la inceput”, asta era motto-ul meu.”

Sinucidere

„In tinerete, eram tot timpul depresiv. Sinuciderea nu-mi mai parea o posibilitate. La varsta mea, mai ramasese foarte putin de ucis. Era bine sa fii batran, indiferent ce se spunea. Era rezonabil ca un barbat sa aiba cel putin 50 de ani, inainte sa poata scrie cu oarece limpizime. Cu cat traversai mai multe rauri, cu atat stiai mai multe despre ele – daca supravietuiai apelor inspumate si rocilor ascunse. Puteai fi o povara grea uneori.”

Despre baut

„Asta-i problema cu bautul, m-am gandit, in vreme ce-mi turnam in pahar. Daca se intampla ceva rau, bei ca sa uiti; daca se intampla ceva bun, bei ca sa sarbatoresti; daca nu se intampla nimic, bei ca sa se intample ceva.”

(Si ) Lucruri imorale

„Eram atras de toate lucrurile imorale: imi placea sa beau, eram lenes, n-aveam Dumnezeu, politica, idei, idealuri. Ma cuibarisem in nimicnicie; un soi de nefiinta pe care o acceptam. Nu faceam pe interesantul. Nu voiam sa fiu interesant, era prea greu. Ceea ce voiam cu adevarat era doar un spatiu moale, cetos, in care sa traiesc si sa fiu lasat in pace. Pe de alta parte, cand ma imbatam, urlam, innebuneam, imi pierdeam controlul. Cele doua feluri de comportament nu se potriveau unul cu celalalt. Nu-mi pasa.”

Cartea o gasesti in urmatoarele magazine:

Femei_Bukowski_coperta

LIBRIS (transport gratuit)

CARTURESTI

ELEFANT

BOOK-LAND

LIBRARIE.NET

eMAG

BOOKCITY

OKIAN

LibHUMANITAS

Daca ti-a placut recenzia te invit la un like/share/comment

Robo Veres

 

  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Adauga un comentariu

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul protejat cu drept de autor!