Recenzie: Doamna Bovary – Gustave Flaubert

 

„Nu știți că există suflete mereu zbuciumate? Ele au nevoie, pe rând, de visare și de acțiune, de pasiunile cele mai curate și de plăcerile cele mai violente, și se avântă în tot felul de fantezii și de fapte nebunești.
Emma îl privi așa cum te-ai uita la un călător care a trecut prin țări exotice, și zise:
-Noi, bietele femei, nu avem nici măcar această distracție!
-E o distracție tristă, căci nu îți găsești în ea fericirea.”

Emma Bovary este o femeie frumoasă și mare iubitoare de cărți romanțioase care alege să se căsătorească cu un medic mediocru din provincie. Fiind lipsită de experiență în dragoste, ea crede că nu a făcut tocmai alegerea potrivită și începe, treptat, să aibă regrete. Cu aceste gânduri, ajunge captivă în propria căsnicie care îi pare lipsită de pasiune și, odată cu trecerea timpului, devine tot mai nemulțumită și naivitatea ei începe să sporească.

Simțind că nu aceasta ar fi trebuit să fie dragostea și viața la care a visat, inima ei începe să aspire la vise romantice și la luxul vieții pe care l-a găsit în cărțile citite. În acest fel își compară propria realitate cu fanteziile sale și se alege cu un gust nostalgic și amar. Dezamăgită de neajunsurile vieții, ea caută scăpare și evadează treptat în adulter și în cheltuieli excesive, ducând astfel o viață dublă în care se hrănește cu minciuni și se consolează cu speranțe.

Primul pas greșit îl face după un bal, când se îndrăgostește de vicontele Rodolphe, un bărbat  bogat și experimentat în cucerirea femeilor, care își urmărește propriile interese și care reușește să o ademenească pe drumul greșit, inițiând-o pas cu pas în tainele plăcerilor păcătoase. Ea descoperă un tip de fericire pe care nu l-a mai găsit până-n acel moment și chiar ia decizia de a fugi cu amantul ei pentru a-și reface viața așa cum visase, doar că aspirațiile vicontelui nu coincid cu ale ei.

„Asta era, într-un cuvânt, părerea lui; căci plăcerile, asemenea  unor școlari în curtea unui colegiu, îi bătuciseră într-atât inima, încât nimic nu mai înmugurea în ea, și ceea ce trecea pe acolo, procedând mai rău chiar decât copiii, nu-și lăsa nici măcar, ca ei, numele scrijelit pe ziduri.”(Rodolphe)

Mai târziu, când nu mai are acces la inima vicontelui, ea se refugiază în brațele tânărului Leon cu care a mai avut schimb de priviri admirative și în trecut, dar care are totuși o gândire puțin mai rațională. Ea speră până în ultima clipă la iubirea care să o salveze din monotonie și se lasă dusă de valul dorințelor, compromițându-se tot mai mult, iar remușcările și frustrarea și le varsă într-un mod indirect asupra soțului pe care-l disprețuiește, fără ca acesta să bănuiască ceva.

„Ce extraordinară desfășurare avu loc în următoarea zi de joi, la hotel, în camera lor, cu Leon! Ea râse, plânse, cântă, dansă, ceru să i se aducă de jos înghețată de fructe, vru să fumeze țigarete, îi păru extravagantă, dar adorabilă, superbă.
El nu știa ce reacție a întregii sale ființe o îndemna încă și mai mult să se abandoneze plăcerilor vieții. Și ea devenea iritabilă, lacomă și voluptoasă; și se plimba cu el pe străzi, cu capul sus, fără teama, spunea ea, de a se compromite.” 

Frumusețea și farmecul romanului constă, probabil, în faptul că Gustave Flaubert a creat un personaj extrem de realist, în ale cărui trăiri s-au regăsit multe persoane și se pot regăsi și în ziua de azi. Sunt puțini acei care pot aprecia ceea ce au lângă ei sau care se pot mulțumi cu ceea ce le-a oferit viața. Din cauza acestor aspirații, sunt multe relații și căsnicii monotone și lipsite de pasiune, cu atât mai mult acum, în era digitală în care orizontul viselor s-a lărgit foarte mult și unde este aproape imposibil să nu facem comparații.   

 „Dar nu era fericită, nu fusese niciodată! De unde venea oare această insuficiență a vieții, această putreziciune instantanee a lucrurilor pe care ea se sprijinea? Dar dacă exista undeva o ființă puternică și frumoasă, o fire temerară, exaltată și totodată rafinată, o inimă de poet sub chip de înger, o liră cu corzi de bronz, trimițând spre ceruri cânturi elegiace, de ce n-ar fi ea cea care s-o întâlnească? Era cu neputință totuși! De altfel, nimic nu merita strădania unei căutări, totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, fiecare plăcere un dezgust, și chiar și cele mai minunate sărutări nu-ți lăsau pe buze decât neîmplinita dorință a unei voluptăți și mai profunde.”

Datorită stilului ușor și simplist, este o lectură frumoasă, dar puțin cam încărcată cu detalii nu foarte importante și care deviau de la subiect pe alocuri, mai ales în ultimele pagini, unde sfârșitul romanului cred că ar fi putut veni mult mai devreme (poate în momentul în care protagonista romanului este scoasă din peisaj) – din acestă cauză îi acord doar 4 din 5 stele pe Goodreads.

„Dar un infinit de pasiune poate fi cuprins într-un minut, așa cum o mulțime de oameni pot încăpea într-un spațiu mic.”

Cumpără cartea din următoarele magazine:

Doamna_Bovary_Gustave_Flaubert

LIBRIS (transport gratuit)

CĂRTUREȘTI

ELEFANT

LIBRARIE.NET

OKIAN

BOOKS-EXPRESS (în limbi străine)

BOOK-LAND

BOOKCITY

LITERA

LibHUMANITAS

eMAG 

Dacă ți-a plăcut articolul, acordă-i o apreciere, un comentariu sau răsplătește-mi munca cu o distribuire. Mulțumesc anticipat!

Robo Veres

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul protejat cu drept de autor!