Recenzie: Ascultă-mă ca să te ascult – Michael P. Nichols
„Dacă viața ta, sau doar o relație esențială, este dezechilibrată – dacă nu îți permite suficientă exprimare a sinelui și nu iți oferă recunoaștere mutuală – vei fi mai sărac. Ascultatul este esențial pentru formarea unui sine puternic și sănătos și pentru formarea unor relații puternice și sănătoase.”
Ascultă-mă ca să te ascult este munca unui terapeut și profesor de psihologie în spatele căruia, în momentul scrierii acestei cărți, se aflau 35 ani de experiență în domeniu (pe spatele cărții, Editura Trei precizează: „un terapeut cunoscut și un orator de succes”, însă căutările mele pe Google nu prea au avut succes – într-adevăr, am găsit mai multe cărți semnate de acest autor, însă nimic concret despre el).
Împărțită în patru secțiuni, această carte abordează importanța modului în care vorbim și ascultăm. Prima parte explică de ce ascultatul este atât de important și de ce poate avea un impact uriaș în viața noastră. A doua parte explorează reacțiile emoționale și nevoile inconștiente, dar și presupunerile ascunse care ne distrag sau ne îngreunează atenția în ascultat. Partea a treia te învață cum să-ți înțelegi și să-ți controlezi reactivitatea emoțională pentru a-i putea înțelege pe cei din jur, dar și să fii înțeles de aceștia. Și ultima parte se axează pe modul în care se desfășoară ascultatul în diferite tipuri de relații – inclusiv în cele intime, de familie, cu copiii, între prieteni și la servici – și cum poți să aplici cele relatate cu succes în viața ta.
„Rușinea și nesiguranța sunt rănile care îi fac pe oameni să reacționeze violent la critici. Unii Oameni se retrag din cauza sentimentelor rănite, alții atacă. Cei mai mulți indivizi sensibili și timizi iau foc la cel mai mic semn de critică. Este greu de trăit cu astfel de persoane. Dar toți reacționăm cu durere și furie la critici. Ceea ce variază este doar limita răspunsului.”
„Impulsul de a schimba lucrurile, de a le îmbunătăți, este natural și constructiv în general. Dar oricine se gândește la căsătorie ca la un aranjament care se poate îmbunătăți la nesfârșit greșește. Idealul perfectibilității crează frustrare. Multe probleme se pot rezolva, dar problema trăitului cu o persoană care nu vede întotdeauna lucrurile la fel ca tine nu este una dintre ele. Câteodată, căsătoria nu este despre rezolvarea diferențelor, ci despre a învăța să trăim cu ele.”
„Deși ciclul vieții umane poate fi regulat, nu este o înaintare constantă, continuă. Perioadele de creștere și schimbare sunt urmate de perioade de stabilitate relativă în care schimbările sunt consolidate. Vestea bună este că viața nu este un lung chin de a urca muntele; uneori ajungi pe un platou și atunci poți să te odihnești. Partea proastă este că nu poți să stai pentru totdeauna într-un singur loc. Relația, de asemenea, își are propriile cicluri și anotimpuri.”
„Ține minte: nu ceea ce fac ceilalți, ci modul în care reacționăm în fața acestor fapte tinde să ne învingă.”
Desigur, pentru majoritatea dintre noi subiectul cărții poate nu prezintă interes datorită faptului că nu ni se pare deloc complicat să asculți pe cineva sau să te faci înțeles. Însă nu este chiar așa. Marea parte a problemelor sociale pleacă exact din aceste motive aparent banale. Motive din cauza cărora familii se destramă, relații de prietenie se încheie, apar certuri sau neînțelegeri la servici sau pornesc chiar războaie.
Într-o lume în care totul se mișcă cu viteză și timpul parcă este tot mai limitat, ignorăm și nu mai avem răbdare să ascultăm păreri sau vorbe care nu ne aparțin. Credem că suntem buni ascultători și că înțelegem foarte bine ce se petrece, însă aproape de fiecare dată dăm vina pe altcineva. Este mult mai ușor să arăți cu degetul, decât să cauți sursa problemelor și a neînțelegerilor. Totuși, dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama că dintr-un ascultat mai conștiincios, nu numai că ne putem îmbunătății relațiile cu ceilalți, dar putem să găsim și multe de învățat.
„Narcisismul rănit și ambiția fără limite a acestor timpuri militează împotriva sacrificiului de sine, a compromisului și parteneriatului. În vremuri grele și tulburi ca ale noastre, loialitatea. Toleranța, cooperarea și complementaritatea – valorile necesare creării și susținerii valorilor familiale – sunt subestimate. Auzim adesea că ceea ce era înainte considerată muncă de echipă este acum văzută drept co-dependență.
Avem tendința de a nu vedea complementaritatea. În schimb, vedem control și supunere, putere și slăbiciune, personaje negative și victime. În încercarea de a crea mai multă flexibilitate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, suntem în pericol de a uita că această complementaritate îi poate ajuta deopotrivă să se dezvolte. Reușita nu presupune o afirmare constantă a sinelui. Sinele ferm poate suporta diferențele și poate prospera datorită lor.”
Bineînțeles că de multe ori este greu și aproape imposibil să nu întrerupi sau să te abții să contrazici pe cineva când nu ești de acord cu ceea ce spune. Dar dacă reușești să înțelegi mai bine comportamentul uman din punct de vedere psihologic, îți va fi mult mai ușor să asculți și vei ști când e cazul să îți exprimi punctul de vedere sau cum să influențezi discuția în favoarea ta.
Despre acest subiect mai pe larg vorbește Nichols în cartea sa. Pentru a putea înțelege mai bine, în fiecare capitol găsim multe exemple date din viața pacienților săi. Sunt povestiri și idei simple, dar care pot avea un impact semnificativ dacă sunt aplicate cum trebuie în propriul comportament. Recomandarea principală ar fi să citești cartea pe capitole, nu de la cap la coadă ca pe un roman – dacă vrei să și înveți și să reții ceva. Citește un singur capitol, după care poți să pui în aplicare exercițiile care sunt la sfârșitul acestuia sau poți să meditezi asupra textului citit. Nu o să-ți garanteze neapărat schimbarea sau îmbunătățirea relațiilor peste noapte, dar sunt lucruri în ea care te pot ajuta pe termen lung și merită să le acorzi atenție.
„Ascultatul este o abilitate și, ca oricare alta, ea trebuie dezvoltată. Dar, deși ascultatul poate fi văzut din acest punct de vedere – ca o performanță, poate fi privit și din altă perspectivă, ca o dezvoltare naturală a iubirii și a grijii față de oameni.”
O carte asemănătoare pe care o recomand este De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă – Allan Pease & Barbara Pease (vorbește despre diferențele comportamentale – care au rădăcini încă din evul mediu – dintre bărbați și femei, și explică cum să te folosești de ele pentru a te înțelege mai bine cu partenerul).
Cumpără cartea din următoarele magazine:
LIBRIS (transport gratuit)
Dacă ți-a plăcut articolul, acordă-i o apreciere, un comentariu sau răsplătește-mi munca cu o distribuire. Mulțumesc anticipat!
1 1 - 2Shares
